Proști, troglodiți… de ce nu și teroriști?!

Orlando

M-am întristat foarte tare aflând de masacrul din clubul gay din Orlando, Florida, SUA, soldat cu 50 de morți și 53 de răniți (cifrele sunt aproximative la acest moment). Credeți că se înțelegea de la sine că m-am întristat? Nu, tocmai ce am citit pe diverse pagini că, de bună seamă, ortodocșii se bucură de moartea gay-ilor…

Apoi am aflat că autorul atacului terorist este un american musulman radical. Însă iarăși, citesc pe mai multe pagini că nu e vorba despre islam aici, ci despre homofobie… Stângiștii sunt în ceață, nu mai știu de partea cui sunt, agenda lor promovând și susținând deopotrivă comunitățile LGBT și migrația masivă a arabilor spre Europa. Nu cred că vom mai vedea prea curând manifestări cu bannere înduioșătoare în genul LGBT Against Islamophobia (v. foto). De altfel, pedeapsa cu moartea pentru homosexuali există în câteva țări musulmane…

LGBT against Islamophobia

Totuși, Remus Cernea a găsit un răspuns uluitor care a împăcat și capra și varza ideologică… de fapt sunt de vină creștinii ortodocși. Într-o postare de pe facebook, el explică cum e cu spiritul urii. Acest spirit al urii este cauza fundamentală a ororii produse prin atacul armat. Iar atunci când impulsurile criminale sunt asociate cu accesul lejer la arme, riscul ca astfel de situații îngrozitoare să se petreacă este major. Fraza are logică și era de apreciat dacă se oprea aici. Dar nu a fost de ajuns… de ce să nu profite Remus Cernea de acest trist eveniment pentru a lovi în ortodocși spunând că și ei sunt vinovați de același spirit al urii?!…

Iată ce spune mai departe… Din nefericire, acest spirit al urii ne este binecunoscut și în România întrucât el este răspândit și amplificat de către Coaliția pentru Familie prin demersul antidemocratic de a schimba constituția pentru a lovi în persoanele LGBT.

coalitia-pentru-familie

Nu-mi spuneți că, în fapt, spune altceva sau că este decupat din context, căci rolul analogiilor este tocmai acela de a arăta asemănări, similitudini între fenomene, obiecte, noțiuni etc. Altfel spus, nu-i chiar așa mare diferență între actul terorist al americanului musulman și demersul Coaliției pentru Familie din România. Aceasta, într-adevăr, e o mare cutezanță și batjocură la adresa unor oameni care nu au dorit nimic altceva decât ca familia să rămână familie și să nu-i fie deturnat sensul milenar de ideologia LGBT a vremurilor noastre. Totuși, de la proști și troglodiți la criminali sau teroriști este un drum lung, tare lung…

De altfel, dacă în situațiile similare, de la Paris sau Londra, au murit oameni, în Orlando au murit… homosexuali. În semn de solidaritate cu victimele, după tragedia de la Orlando, Primăria Parisului a arborat pe fațadă drapelul Gay, nu pe cel al Statelor Unite.

primaria-parisului

Ce-i cu homofobia aceasta și de ce se pune mereu în cârca ortodocșilor? Conform DEX-ului avem două sensuri: 1. frica de homosexualitate sau frica de homosexuali, 2. adversiunea, dezaprobarea, discriminarea, ura față de homosexualitate și față de persoanele de această orientare sexuală.

Primul sens al cuvântului e prea light pentru a-l lua în discuție, al doilea este definit prin mai mulți termeni care la rândul lor ar trebui explicați. Grosso modo, e vorba de faptul că ortodocșii arată ură față de homosexuali. Despre absurdul acestui lucru am scris aici:  Dacă ne rugăm pentru homosexuali, cum am putea să-i urâm?

Ideologia LGBT nu lucrează cu DEX-ul, ci în fapt îi numeşte homofobi pe toți cei ce cred că homosexualitatea este imorală. Corect. Aici m-ați prins… și eu cred că homosexualitatea este imorală, deci sunt homofob, deși, repet, nu-i urăsc pe homosexuali, nu arăt adversiune față de ei și nici nu-mi este frică (!?) de ei. 

Știți însă că Hristos Domnul, Iubitorul de oameni, S-a pironit pe Cruce pentru noi toţi, deci şi pentru homosexuali? Dar și Hristos, ca și Sfântul Pavel mai apoi, a socotit homosexualiatea imorală. De aici se deduce că Iubitorul de oameni Hristos urăște oamenii… La astfel de concluzii absurde te pot duce noile definiții corect politice.

Mântuitorul a iubit lumea, dar a condamnat păcatul. Am mai spus-o, de fapt numai condamnând păcatul, iubeşti lumea. Cred că homofobi sunt toţi cei care se feresc să aibă convingeri ferme, toţi cei care se feresc să deranjeze cu părerile lor pe cineva…

Sunt încredințat că toate aceste nedreptăți, supărări și mâhniri ce se fac creștinilor se vor socoti la judecată ca o mucenicie lăuntrică.

© Laurențiu Dumitru

Anunțuri

Dacă ne rugăm pentru homosexuali, cum am putea să-i urâm?

pro-family

Amicul Bogdan Duca a postat astăzi un status pe facebook: Eu le-aş propune apărătorilor „căsătoriilor” homosexuale să piardă jumătate de oră uitându-se pe filmuleţe şi fotografii de la paradele gay-pride din „ţările civilizate”.

Nu sunt apărător al „căsătoriilor” homosexuale, dimpotrivă, și nici nu am simțit vreun imbold să dau search-uri prin locuri străine, dar mi-am amintit niște gânduri mai vechi însăilate într-un articol pe care l-am publicat cândva, gânduri care m-au urmărit multă vreme, dar mai ales în perioadele în care gay-ii își țin paradele prin capitalele lumii.

Am încercat să mă pun în papucii unui activist gay al zilelor noastre, în papucii unuia dintre cei prezenţi pe la Gay-Fest-uri. Cum e oare ca bărbat să te fardezi, să porţi mărgele, cercei şi perucă, să te îmbraci în fustiţă scurtă şi să apari cu picioarele epilate la vedere?! Cum e să faci sminteală și să-ți asumi faptul că ești nesuferit în ochii multora? Cum e să ajungi să nu mai tresari la apariţia unei gingaşe fete? Cum e oare să ai o mamă acasă care, sărmana, se tot întreabă unde a greşit de are băiatul gay, de la ce i se trage aşa necaz? Cum e să ştii că nu vei putea avea un copil al tău, sânge din sângele tău? Cum e să deschizi Scriptura şi să vezi cum ceartă aspru Domnul faptele tale din dormitor, dând pildă nelegiuiţilor din viitor… da, din viitor, nu doar a celor de-atunci (1)?

Cum o fi să deschizi dicţionare consacrate ştiinţei medicale şi să vezi că, în ciuda trend-ului care spune că homosexualitatea e înnăscută, stă scris negru pe alb că ea este socotită „perversiune a instinctului sexual”, „deviere a instinctului sexual” ori „comportament sexual aberant” (2)?

Așadar, cum o fi?!…

Pe facebook se duce de câteva zile un teribil „război întru cuvânt”, în care se aruncă amenințări și anateme, sudalme și diatribe, replici „tăioase” la articolele despre cei „3 milioane de proști și troglodiți”. Dacă ne doare starea de păcat a fraților noștri, – căci cine poate spune că n-a venit Hristos şi pentru homosexuali? -, să ne rugăm, să căutăm cu vorbă cumpătată şi cuvânt aşezat să-L mărturisim pe Hristos. Sunt convins că unii dintre homosexuali, din cei ce nu-s întru totul convinşi că acela-i drumul pe care ei trebuie să meargă, s-ar apropia mai mult de Biserică dacă cineva ar avea răbdare cu ei. Ameninţările cu iadul, afurisania, anatema nu folosesc la nimic… E necesar să avem conştiinţa că orice homosexual poate da într-o bună zi mărturia paulină: „Mulţumesc Celui ce m-a întărit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios şi m-a pus să-I slujesc, pe mine, care mai înainte huleam, prigoneam şi batjocoream. Totuşi am fost miluit, căci în necredinţa mea, am lucrat din neştiinţă. Şi a prisosit foarte harul Domnului nostru, împreună cu credinţa şi cu dragostea cea întru Hristos Iisus” (I Timotei 1, 12-14).

Dacă nu credem asta, înseamnă că n-am înțeles nimic din Evanghelii.

Însă, ceea ce se înțelege mai greu e faptul că a-ţi vedea starea de păcătoşenie e o lucrare a harului, nu a ironiei și batjocurii. Lucrurile mai presus de lume, mai presus de fire, nu pot fi înţelese cu puterile firii. Gândiţi-vă la cuvântul acela din Evanghelie, rămas de la Domnul Hristos, care a fost rostit către Sfântul Apostol Petru: „Fericit eşti Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-a descoperit ţie aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri” (Matei 16, 17). Numai Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, darul lui Dumnezeu poate deschide sufletul şi-l poate face pe om încrezător în cele ce sunt mai presus de fire, în cele ce sunt mai presus de lume. Doar Dumnezeu poate deschide ochii unui păcătos ca să-şi vadă starea sufletească.

Ca să nu fiu prost înțeles sau răstălmăcit, precizez că socotesc esențial să dăm lumii o mărturie creștină, cred că suntem datori să ne apărăm turma de orice practică pierzătoare de suflet și că orice nelegiuire trebuie numită corect, fără echivoc, fără cosmetizări. Problema e că dezbatem prea mult pe facebook, dar mai puțin vorbim cu Dumnezeu despre toate aceste dureri lăuntrice, Sigurul de altfel care poate schimba inimile.

Uneori mă tem că înverșunarea credincioșilor îi face pe unii gay să nu vadă Lumina cea adevărată. Pentru unii gay, Biserica e locul acela unde s-au adunat laolaltă toți cei ce lovesc în el. Am auzit zilele acestea cuvinte teribile, cum că Biserica ar detesta gay-ii, că apărând familia tradițională, nu arătăm dragoste pentru aproapele și altele asemenea. Cum de s-a ajuns aici…? E vina manipulărilor grosolane, dar e de vină și grosolănia unora dintre creștini, atitudine care se socotește a fi a Bisericii Însăsi. Dacă nu vom reuși să facem cunoscut chipul adevărat al Bisericii, mă tem că nu vom mai putea recupera prea mulți dintre homosexuali. Sincer, eu n-am văzut încă om întors la credinţă dintre cei loviţi oarecând cu asprime de către cei ce se numesc pe sine credincioşi… pentru că și asta contează, nu doar să ne păzim propriile valori și principii.

Biserica însă se roagă pentru gay și mulți dintre noi, mădularele trupului Ei, o și facem în cămara inimii: „Stăpâne Doamne, Cel Ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat putinţa de a dobândi viaţa de veci; după aceea căzând prin păcat, nu l-ai trecut cu vederea, ci ai rânduit mântuire lumii prin întruparea Hristosului Tău; Însuţi, Stăpâne, izbăveşte prin rugăciunile Sfintei Tale Biserici, pe cei căzuţi în păcatul împotriva firii; deschide-le ochii gândului ca să strălucească în ei lumina Evangheliei Tale, însoţeşte viaţa lor cu înger de lumină şi izbăveşte-i de toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea celui viclean, de demonul cel de amiază şi de relele năluciri. Că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi Ţie slavă-Ţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii, vecilor, Amin!“ (3).

Așadar, cum am putea să urâm pe cei pentru care ne rugăm?

Știți totuși de ce nu putem să tolerăm toate aceste practici? Din dragoste!
Numai condamnând păcatul, iubeşti lumea. Dacă laşi pe fiecare în ale lui, dacă nu întinzi o mână „celui căzut între tâlhari” înseamnă că nu-l iubeşti.

Să nu ne fie frică de duhul şi înţelepciunea lumii acesteia pe care Sfântul Apostol Pavel o numeşte nebunie înaintea lui Dumnezeu (I Corinteni 3, 19). Trebuie să tăcem pentru că e la modă să spui că eşti tolerant? Nicidecum! Dar ar fi bine să ne cântărim bine cuvintele, căci înainte de a fi creștin, trebuie să avem cei șapte ani de acasă!

Note:
(1) „Şi cetăţile Sodomei şi Gomorei, osândindu-le la nimicire, le-a prefăcut în cenuşă, dându-le ca o pildă nelegiuiţilor din viitor” – II Petru 2, 6.

(2). Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie, ed. a-II-a, Ed. Tehnică, Bucureşti 2001, p. 155; Constantin Enăchescu, Tratat de psihologie, ed. a-II-a, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001, p. 155), vezi Larousse, Dicţionar de psihiatrie şi psihologie clinică – sub redacţia J. Postel, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 407; Dicţionar medical, Valeriu Rusu, Editura Medicală, Bucureşti, 2001, p. 518; Sydney Bloch, Paul Chodoft, Tratat de etică psihiatrică, Asociaţia Psihiatrilor Liberi, Geneva, Initiative on Psychiatry, Bucureşti, 2000, p. 150 (lucrări enumerate de Nicolae Vasilescu într-o analiză critică a „Programului Naţional de Educaţie pentru Sănătate” – 7 septembrie 2004).

(3). Rugăciunea este extrasă din Comunicatul de presă al Sinodul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în şedinţa sa de lucru din 7 iunie 2007, reunit în Mănăstirea Nicula. Preoţii din Mitropolie au fost îndrumaţi ca, la Vecernia de sâmbătă, 9 iunie 2007 să intercaleze această rugăciunea după prochimen.

© Laurențiu Dumitru